Unde L-am intalnit pe Hristos
Unde L-am intalnit pe Hristos?! Tainic, dupa ce m-am nascut, la cateva saptamani, in ziua in care am primit Taina Sfanta a
Botezului, in Biserica Ortodoxa in care au fost botezati si cununati parintii mei.
De-a lungul timpului, participand la diverse Sfinte Slujbe, Hristos, Cuvant si Taina, mi-a devenit din ce in ce mai drag, precum un Frate Iubitor, Care prin Har, pentru rugaciunile Maicii Sale, ne lipeste de Dragostea Tatalui si Impartasirea cu Duhul Sfant.
O vorba batraneasca spune: "Pe la poarta cui mi-e drag, treaba n-am, si tot imi fac".
Cu atat mai mult, Hristos, care are treaba cu noi sa ne imbunatateasca atat de mult incat sa ajungem la indumnezeire, sta aproape de portile inimilor noastre. Pentru ca ne iubeste, asa cum isi doreste sa ne iubim si noi unii pe altii, pentru ca in mod tainic, Hristos locuieste si in oamenii pe care ii intalnim.
Ne duc poftele noastre in locuri rele, vine si El dupa noi. Ne pare rau de greseli si ne indreptam, El ne asteapta cu bratele larg deschise, in pragul Casei Sale, unde ne iarta si cu darnicie ne invata si hraneste, prin Cuvant, Trup, Sange si Duh, prin intermediul parintilor duhovnici.
Unii oameni spun ca nu au nevoie de parinti duhovnici, nici de icoane, nici de biserici, nici de cruce, nici de sfinti, pentru ca ei vorbesc direct cu Dumnezeu. Au batut intr-o zi si la usa mea. Intai mi-au vorbit mieros, pana cand s-au enervat. Pentru ca si eu am inceput sa le 
vorbesc despre Hristos, asa cum L-am intalnit: prin Cruce, in Biserica, din Icoane, din Cuvant, din Sfintele Slujbe si Taine dar mai ales din Sfanta Impartasanie. In timp ce discutam, ma gandeam la familie, la prieteni, la parintii duhovnici intalniti in carti si in pragul altarelor, la fiecare om intalnit de-a lungul timpului de la care am invatat ceva folositor. In acelasi timp ma intrebam, oare la ce se gandesc interlocutorii mei?! Cuvintele lor vorbeau despre Dumnezeu dar se simteau ca nu sunt cuvinte familiare, parintesti. Spuneau ca nu avem nevoie de intermediari intre noi si Dumnezeu dar in acelasi timp ei vorbeau ca niste profesori, enervati ca scolarul din fata lor se incapataneaza si nu pricepe lectia predata.
Cand am inchis usa, m-am inchinat si I-am multumit inca o data Lui Dumnezeu, pentru ca in cursul diminetii m-a primit la Sfanta Impartasanie si dupa
cateva ore mi-a predat o lectie de Viata, din care am invatat ca atunci cand sunt cu Hristos, ii pot iubi chiar si pe vrajmasi, pentru ca doar atunci cand iubesc, imi este mila de cei care se enerveaza pe mine.
Fara Hristos, devin si eu un pachet de nervi, gata sa explodeze in orice clipa, agitandu-i pe cei de langa mine si ceea ce este cel mai rau, facandu-i sa creada ca ortodoxia este doar o poveste de adormit copiii, cand in realitate, ortodoxia, este Calea dreapta si directa ce uneste inimile noastre cu inima Sfintei Treimi.
Cand simti acest Adevar, nu poti decat sa te bucuri ca traiesti si acest lucru se intampla doar pentru ca parintii nostri trupesti si
duhovnicesti, ne iubesc atat de mult, incat, pastrand traditia, ne fac cunostinta, prin Sfintele Slujbe si Taine, cu Insusi Hristos, "Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu" dupa cum drept marturisim prin rugaciunea a dousprezecea, a Sfantului Ioan Gura de Aur, inainte de a primi Sfanta Impartasanie.
Sa ne bucuram in fiecare ceas al vietii noastre ca suntem ortodocsi si sa daruim si altora din bucuria noastra, pentru ca numai daruind cu bucurie, vom dobandi cu marinime tot ce ne este de folos in viata. Amin!