B?trânul Efrem Simonopetritul

Duminica Ortodoxiei a fost rânduit? de Sfin?ii P?rin?i pentru a-i înt?ri pe credincio?i în credin?a ortodox?, pentru a-i lumina pe to?i cei ce duc lupta cea duhovniceasc?, pentru a-i p?zi de ereziile mai vechi sau mai noi ?i a le ar?ta singura cale dreapt? pe care se cuvine s? o urmeze ca s? se mântuiasc?; este calea Adev?rului pe care de veacuri Biserica noastr? ortodox? o urmeaz? neab?tut.

Vom vedea, a?adar, care este în?elesul praznicului de azi, vom cerceta importan?a sfintelor icoane ?i la sfâr?it vom vedea ce este Biserica ?i Ortodoxia. Iubi?i fra?i, Întemeietorul ?i Capul credin?ei noastre, Iisus Hristos, arat? c? por?ile iadului nu vor birui Biserica, iar ucenicul S?u cel iubit înt?re?te: ”aceasta e biruin?a care a biruit lumea, credin?a noastr?” (? Ioan 5:4). Vedem cât de adev?rate s-au dovedit cuvintele acestea! Câte prigoane nu a suferit ?i sufer? Biseric? de 21 de veacuri, câte chinuri, martirii ?i batjocoriri cumplite, câte oc?ri ?i calomnii nu prime?te Biserica? Dar ?i câte tr?d?ri, nerecuno?tin?? ?i necredin?? chiar din partea cre?tinilor. Vr?jma?i în?untru ?i vr?jma?i în afar?, dezbin?ri ?i schisme, în?el?ri ?i erezii. Du?manii fac eforturi disperate de a ?terge Biserica de pe fa?a p?mântului. Îns? Biserica a r?mas ?i d?inuie, ieri ?i mâine, aceea?i acum ?i în veac. Biserica biruie?te, tr?ie?te ?i triumf?, r?mâne neclintit?, curat? ?i neîntinat?, pentru c? temelia ei este Iisus Hristos. De El s-au strivit to?i prigonitorii, to?i lupt?torii împotriva Bisericii. Biserica lui Hristos este Împ?r??ia lui Dumnezeu pe p?mânt. ”?i Împ?r??ia Lui nu va avea sfâr?it” (Lc 1:33). Biserica biruie?te ?i triumf? numai prin Cruce ?i Înviere.

Iubi?i fra?i, pr?znuirea de azi a fost consacrat? în anul 843 în amintirea restabilirii cultului sfintelor icoane care s-a f?cut de c?tre împ?ra?ii Constantinopolului Mihail ?i mama sa, Theodora, pe timpul Patriarhului Constantinopolului Metodie, care dup? lupte martirice pân? la sânge în ap?rarea sfintelor icoane, a fost a?ezat patriarh la vârsa? de peste 100 de ani. Sfântul Sinod al VII-lea Ecumenic, prin Sfin?ii ?i de Duh purt?torii P?rin?i a enun?at clar dogma despre sfintele icoane, având ca deviz? cuvântul: ”Închinarea sfintelor icoane este una veneratoare ?i trece la prototip”.

S? vedem acum ce sunt icoanele ?i care este însemn?tatea lor în via?a noastr?. Sinodul VII Ecumenic spune c? ”icoana este aducere aminte de prototipuri ?i ridicare c?tre acestea”. Cu alte cuvinte, când avem o icoan?, aceast? icoan? în realitate nu numai c? ne aminte?te de prototip, ci ne ?i ridic? la el, de asemenea coboar? la noi însu?i prototipul, aduce în mintea ?i inimile noastre pe sfin?ii pe care îi avem în fa??, icoana ne vorbe?te, ne propov?duie?te, ne înva??, ne lumineaz?, ne ajut? s? îi imit?m pe sfin?i ?i pe Dumnezeu. ?inând în mâini o icoan?, ”?inem – spunea Gheronda Emilianos – ca într-un artofor pe Însu?i Hristos”. Când avem icoana, îl avem pe cel închipuit în icoan?, când am în fa?? o icoan? înseamn? c? Îl am în fa?? pe Însu?i Hristos, pe Maica Domnului sau pe Sfântul reprezentat. Pentru c? Sfin?ii în via?a lor p?mânteasc? erau plini de Duhul Sfânt, harul se odihne?te ?i în icoanele lor, a?a cum se odihne?te ?i în sfintele lor moa?te. Astfel, icoana este prezen?a vie a lui Hristos care este ”minunat întru Sfin?ii S?i”. ?i astfel se transmite harul credincio?ilor care se închin? la ele. Prin harul lui Dumnezeu, Sfântul zugr?vit în icoan? vine la noi într-un mod cât se poate de real, tainic ?i de nepriceput pentru mintea omului secularizat, dar binecunoscut cre?tinilor. A?adar, când vedem icoanele, când ne închin?m la ele, ?tim c? icoana este o teologie, o revela?ie a lui Dumnezeu în fa?a ochilor no?tri p?c?to?i. Astfel se adevere?te cuvântul care zice: ”Eu cu voi sunt în toate zilele, pân? la sfâr?itul veacului” (Matei 28:20). În toate zilele Domnul este cu noi. De asemenea, icoana este descoperirea tainei Bisericii, este Ortodoxia vie ?i prezent?. Când ne închin?m la icoane cu credin??, tr?im în spa?iul Bisericii. Ce m?re?ie, ce tain? ascund sfintele noastre icoane! Dac? ar fi biruit iconoclasmul, dac? nu am fi avut sfintele icoane, ar fi însemnat c? nu credem în dragostea lui Hristos care ne îconjur?, ar fi însemnat c? nu credem în dumnezeirea Lui. Existen?a sfintelor icoane adevere?te c? Hristos S-a ar?tat nou?, oamenilor, în trup. Altfel nu am fi putut avea comuniune cu Dumnezeu, Dumnezeu ar fi fost undeva foarte sus, iar noi aici, jos, precum viermii p?mântului.

Având credin?? ?i crezând în sfintele icoane, credem c? Hristos este Dumnezeu, a?a cum spune Sinodul VII Ecumenic ?i Sfin?ii P?rin?i. Tr?im a?adar cu Hristos ?i suntem uni?i cu to?i Sfin?ii, suntem m?dulare ale cinstitului Trup al lui Hristos. Suntem credincio?i Sfintei Biserici, pentru c? cinstind sfintele icoane, cinstim persoanele reprezentate, st?m în fa?a lui Dumnezeu ?i ne închin?m Lui ?i suntem c?l?uzi?i c?tre dragostea Lui. De aceea ?i se ?i s?vâr?esc în fiecare zi atâtea minuni prin sfintele icoane.

Aici a? vrea s? v? spun urm?torul lucru, fra?ii mei. Iat? ce relateaz? o tradi?ie: în vremea când tr?ia Hristos, domnitorul unui mare ora? din Siria, Edessa, era unul pe nume Avgar. ?i a aflat el despre via?a pe are o ducea Hristos, despre minunile pe care le f?cea, despre înv???tura lui, ?i a fost vr?jit, dar în acela?i timp vedea c? evreii nu îl iubeau pe Hristos, se împotriveau Lui, vroiau s?-L ?tearg? de pe fa?a p?mântului. ?i acesta, cu inima lui bun? – zice tradi?ia – a trimis o scrisoare lui Hristos ?i i-a spus: ”Tu e?ti înv???torul, spui adev?rul ?i cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, pentru c? acolo e?ti în pericol, vino aici la mine. O s? te am lâng? mine, te voi proteja, vei putea tr?i ?i propov?dui cum vrei tu. Vino s? te ap?r aici”. (…) A trimis chiar unul dintre pictorii ?i arti?tii lui personali în Iudeea, ca s? zugr?veasc? chipul lui Hristos. S-a dus acela în Iudeea, Îl urm?rea pe Hristos oriunde mergea ?i st?tea undeva departe ca s? Îl picteze, dar nu reu?ea cu nici un chip s? prind? chipul Lui ?i s?-l înf??i?eze pe hârtie, pentru c? Hristos în continuu î?i schimba pozi?ia. Nu era posibil s?-L picteze Dar Hristos v?zând dorul lui, ce a f?cut la un moment dat? A luat ?tergarul, S-a ?ters cu el pe fa?? ?i imprimându-se chipul lui pe ?tergar, i l-a dat ca s?-l trimit? lui Avgar dimpreun? cu mul?umirile lui. A?adar, potrivit acestei tradi?ii, avem chipul lui Hristos pe icoan?, lui Hristos Însu?i ne închin?m ?i pe El sl?vim.

(sursa: www.pemptousia.ro)