Parohia Sfantul Ilie Grant

Fraților, adevărat este că și cel dintâi (Așezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască și un altar pământesc, căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte; partea aceasta se numește Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tămâierii de aur și chivotul așezământului ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise și tablele Legii. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu putem acum să vorbim cu de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoții intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârșind slujbele dumnezeiești; în cel de-al doilea însă, numai arhiereul, o dată pe an, și nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuși și pentru greșelile poporului.

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.

Intrarea în Biserica legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoare, a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea. Fiindcă s-a făcut aceasta într-un chip minunat şi este înainte-mergătoare a marei şi înfricoşatei taine a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Deci, praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta : Anna cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără să nască prunc, ruga pe Stăpânul firii împreună cu bărbatul său Ioachim, ca să le dăruiască lor prunc; şi făgăduindu-se, dacă vor câştiga dorirea, îndată îl vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut preaslăvit pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăciuitoarea şi împrietenirea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oară a lui Adam celui căzut şi a sculării şi a îndumnezeirii lui, pe preasfânta Stăpână de Dumnezeu Născătoarea Maria. Deci, când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o ca în ziua de astăzi în Biserică. Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit-o pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi a dat-o pe ea preoţilor, şi mai ales lui Zaharia arhiereului celui de atunci. Care luându-o pe ea, a băgat-o în cele mai dinlăuntru ale Bisericii unde numai singur Arhiereul odată în an intra. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu celui ce după puţin avea a se naşte dintr-însa, spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu străină cuviinţă, hrănindu-se cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-a descoperit ei. Că bine-a-voit Dumnezeu a se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat. Deci, atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din sfintele sfintelor, s-a dat lui Iosif Logodnicului, ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei. Şi ea să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israil.

Cu ale ei sfinte rugăciuni
Doamne Iisuse Hristoase
Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne şi ne
mântuieşte
pe noi
Amin
:+: