Menu:

 

 

 

Bine ați venit pe pagina parohiei Sfântul Ilie Grant Crângași


 

Duminica întâia din Post - a Ortodoxiei

 

Strălucit-a darul adevărului; cele ce s-au însemnat de demult întunecat, acum arătat s-au săvârșit. Că iată Biserica se împodobește cu chipul cel după trup al lui Hristos ca și cu o podoabă mai presus de lume, chipul cortului mărturiei cel mai de înainte însemnându-l și credința cea dreaptă cinstind. Ca țiind icoana aceluia pre carele cinstim, să nu ne înșelăm. Să se îmbrace cu rușine cei ce nu cred așa! Că nouă ne este spre laudă chipul celui ce s-a întrupat; căruia cu bună credință ne închinăm, fără să-l facem Dumnezeu. Pre acesta credincioșii sărutându-l, să strigăm: Dumnezeule, mântuiește poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta.

(Slava de la Vecernia Duminicii Ortodoxiei)

 

În Duminica întâia a Postului Mare, facem pomenire de înălţarea sfintelor şi cinstitelor icoane, petrecută pe timpul de veşnică pomenire a împăraţilor Constantinopolului, Mihail şi a maicii lui, Teodora, în vremea patriarhului Constantinopolului, Sfântul Metodie mărturisitorul.


Stih : Icoanele gonite fiind mai-nainte cu necuviinţă,
Mă bucur, văzându-le acum cinstite cu credinţă.

Leon Isaurul, potrivit îngăduinţei lui Dumnezeu, din păzitor de asini şi lucrător cu palmele, a pus stăpânire pe sceptrul împărăţiei Constantinopolului, pe vremea când cel întru sfinţi Gherman a luat în mână cârma Bisericii, îndată Leon a poruncit de l-a chemat la el şi i-a zis: Mi se pare, înalt Preasfinţite Stăpâne, că icoanele nu se deosebesc întru nimic de idoli. Porunceşte, deci, să le scoată repede din Biserici. Iar dacă sunt adevărate icoanele sfinţilor, atunci să fie ridicate mai sus, pentru ca să nu le spurcăm necontenit sărutându-le şi să cădem astfel în păcat. Patriarhul a respins aceste cuvinte groaznice ale împăratului şi i-a spus: Să nu fii tu acela, împărate! Am auzit că s-a pornit odată cineva cu furie împotriva sfintelor icoane; iar numele aceluia este Conon. Eu mă numeam așa, a răspuns împăratul, pe când eram copil. Pentru că Gherman n-a vrut să asculte de porunca sa, împăratul l-a surghiunit de pe scaunul patriarhal și l-a înlocuit cu Anastasie, care-i împărtăşea gândul. Şi aşa s-a ivit atunci lupta împotriva sfintelor icoane. Se spune că evreii i-au băgat în cap lui Leon aceste gânduri groaznice. Pe când Leon era sărac şi-şi câştiga hrana împreună cu ei păzind asinii, i-au prezis, printr-o vrăjitorie, că are să ajungă împărat. După ce Leon şi-a sfârşit rău viața, a urmat tronului împărătesc, dar mai mult încă, furiei împotriva sfintelor icoane, puiul de leu cel mai cumplit, născut din el, Constantin Copronim. Pentru ce să mai spunem câte fapte şi ce fel de fapte groaznice a săvârşit şi acest nelegiuit ? Dar şi el şi-a sfârşit viaţa şi mai ruşinos şi-i urmează pe tronul împărătesc fiul său născut cu Hazara. Dar pentru că şi el şi-a trăit rău viața, i-au urmat la conducerea împărăţiei Irina şi Constantin. Aceştia, sfătuiţi fiind de preasfinţitul patriarh Tarasie, au adunat al şaptelea sobor ecumenic şi Biserica lui Hristos a căpătat iarăşi sfintele icoane. După ce au părăsit şi aceştia tronul împărătesc, s-a urcat Nichifor patricianul, apoi Stavrachie, fiul lui, după care a urmat Mihail Rangabe. Toţi au cinstit sfintele icoane. Lui Mihail îi urmează sălbaticul Leon Armeanul. Acesta porneşte o a doua luptă împotriva icoanelor, înşelat fiind de un monah eretic ce locuia închis într-o peşteră. Şi iarăşi este lăsată fără podoabă Biserica lui Dumnezeu. După Leon Armeanul vine pe tronul împărătesc Mihail Amoreul. După el a venit Teofil, fiul său, care i-a lăsat în urmă pe înaintaşii săi în nebunia sa împotriva icoanelor. Acest Teofil a dat la osânde şi munci groaznice pe mulţi dintre Sfinţii Părinţi. După ce şi-a săturat cruzimea timp de doisprezece ani, s-a îmbolnăvit de dizenterie; când era aproape de moarte îşi deschidea atât de mult gura încât se puteau vedea măruntaiele. Împărăteasa Teodora era foarte întristată din pricina asta. Copleşită de durere a adormit şi vede în vis pe preacurata Născătoare de Dumnezeu cu pruncul cel mai-nainte de veci în braţe, înconjurată de îngeri strălucitori, care loveau şi-şi băteau joc de Teofil, bărbatul ei. Când s-a sculat din somn, Teofil şi-a venit puţin în simţire şi a strigat: Vai de mine ticălosul! Din pricina sfintelor icoane sunt bătut! Îndată împărăteasa a pus la căpătâiul lui icoana Născătoarei de Dumnezeu şi s-a rugat ei cu lacrimi. Iar Teofil, deşi-i era grozav de rău, văzând pe unul din cei ce stăteau în jurul lui că poartă engolpion l-a smuls şi l-a sărutat. Şi îndată gura lui, care scrâşnea împotriva icoanelor, şi neruşinatul lui gâtlej, care stătea deschis, au venit la starea lor firească de mai-nainte, s-au potolit necontenitele dureri şi chinuri şi a adormit mărturisind că bun lucru este a cinsti şi a ne închina sfintelor icoane. Scoţând deci împărăteasa din lăzile ei cinstitele şi sfintele icoane, l-a făcut pe Teofil să le sărute şi să le cinstească din tot sufletul. După puţină vreme Teofil a murit. Teodora a chemat pe toţi cei din surghiun, a dat drumul celor din închisori şi le-a poruncit să trăiască în libertate. A izgonit de pe scaunul patriarhal pe Ioan, numit şi Ianis, care era mai mult căpetenia vrăjitorilor şi căpetenia dracilor, decât căpetenia creştinilor. Pe tronul patriarhal s-a suit mărturisitorul lui Hristos, Metodie, care a pătimit multe mai-nainte şi în groapă de viu fusese îngropat. Aşa stând lucrurile, Ioanichie cel mare, care a sihăstrit în munţii Olimpului, a avut o cercetare dumnezeiască. A venit la el marele sihastru Arsaachie şi i-a spus: Dumnezeu m-a trimis la tine ca să mergem la preacuviosul bărbat Isaia, care sihăstreşte închis într-o peşteră din Nicomidia spre a învăţa de la el cele ce-s plăcute lui Dumnezeu şi potrivite Bisericii Lui. Şi într-adevăr, când au ajuns la el, au auzit din gura lui: Acestea zice Domnul: Iată s-a apropiat sfârşitul duşmanilor icoanei Mele. Duceţi-vă la împărăteasa Teodora, dar şi la patriarhul Metodie şi le grăiţi aşa: Să opriţi pe toţi cei nesfinţiţi şi aşa împreună cu îngerii să-mi aduceţi jertfă, cinstind icoana chipului Meu şi Crucea. Când au auzit acestea s-au dus îndată la Constantinopol şi au vestit cele ce li s-au spus patriarhului Metodie şi tuturor aleşilor lui Dumnezeu. Iar ei adunându-se s-au dus la împărăteasă, pe care au aflat-o cu totul încredinţată, căci din părinţi era evlavioasă şi iubitoare de Dumnezeu. Împărăteasa îndată şi-a scos icoana Născătoarei de Dumnezeu ce-i atârna la gât şi în văzul tuturor a sărutat-o spunând: Să fie anatema toţi cei care nu se închină şi nu sărută icoanele, nu ca pe Dumnezeu, ci ca pe nişte icoane ale acelora care au iubit pe Dumnezeu! Toţi cei care erau acolo s-au bucurat cu bucurie mare. Împărăteasa, la rândul el, i-a rugat şi ea să facă rugăciuni pentru Teofil, bărbatul ei. Au fost înduplecaţi din pricina credinţei ei, cu toate că la început nu voiau. Şi în adevăr cel întru sfinți Metodie a adunat poporul, tot clerul şi pe arhierei în marea Biserică a lui Dumnezeu, printre care erau şi aceşti bărbaţi aleşi: cei din Olimp, Marele Ioanichie, Arsaachie şi Navcratie, ucenicii lui Teodor Studitul, Teofan şi Teodor scriitorii şi mărturisitorii, Mihail aghiopolitul şi sinchelul. Cu toţii au făcut toată noaptea rugăciuni către Dumnezeu pentru Teofil, rugându-se cu toţii cu lacrimi şi cu încordată rugă. Aşa au făcut timpul celei dintâi săptămâni a postului mare. Același lucru l-a făcut şi împărăteasa Teodora împreună cu femeile şi cu celălalt popor. În timp ce făceau aceste rugăciuni, Vineri, pe la revărsatul zorilor, împărăteasa a adormit şi se părea că se găseşte la picioarele Crucii şi că treceau pe cale, cu mult zgomot, nişte oameni care duceau felurite unelte de chin. În mijlocul lor era dus legat cu mâinile la spate şi împăratul Teofil. Când l-a văzut, a mers şi ea după cei care-l duceau pe Teofil. Ajungând la poarta cea de aramă, a văzut un bărbat strălucitor la faţă, care sta înaintea icoanei lui Hristos. Teofil s-a oprit înaintea lui. Împărăteasa s-a atins de picioarele acelui bărbat şi se ruga pentru împărat. Dar numai ce a deschis Teodora gura, că acel bărbat i-a şi zis: Mare este, femeie, credinţa ta! Află că pentru lacrimile şi pentru credinţa ta, încă şi pentru rugile şi rugăminţile robilor Mei şi ale preoţilor Mei, iert pe Teofil, bărbatul tău! După aceea a spus şi celor care-l duceau pe Teofil: Dezlegați-l şi daţi-l femeii lui! Împărăteasa l-a luat şi a plecat bucurându-se şi veselindu-se. Şi îndată s-a trezit din somn. Acestea a văzut împărăteasa Teodora. Iar patriarhul Metodie, în timp ce se făceau rugăciuni şi cereri pentru Teofil, a luat o hârtie curată şi a scris pe ea numele tuturor împăraţilor eretici, între care a pus şi numele lui Teofil. Această hârtie a pus-o sub Sfânta Masă fără să ştie nimeni. Vineri vede şi el un înger înfricoşător că intră în Biserica cea mare. Se apropie de el şi pare că-i spune: Ţi-a fost ascultată rugăciunea, episcope; împăratul Teofil a căpătat iertare! Nu mai supăra pe viitor Dumnezeirea cu el! Patriarhul vrând să ştie de-i adevărată vedenia, s-a sculat din locul unde era, a luat hârtia şi-a desfăcut-o. O, judecăţile lui Dumnezeu! A găsit şters cu totul de Dumnezeu numele lui Teofil. Mult s-a bucurat împărăteasa când a auzit acestea şi a cerut patriarhului să adune întreg poporul cu sfintele cruci şi cu sfintele icoane în Biserica cea mare, ca s-o împodobească din nou cu sfintele icoane şi să facă tuturora cunoscută această nouă minune. Şi într-adevăr îndată s-au adunat toţi în Biserică cu lumânări în mâini. A venit şi împărăteasa cu fiul ei. Şi făcând litanie au pornit de acolo până la aşa numitul Miliu, cu sfintele icoane, cu dumnezeieştile şi cinstitele lemne ale Crucii, cu sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie, strigând: Doamne, miluieşte-ne! Şi tot aşa s-au întors din nou în Biserică şi au săvârşit dumnezeiasca Liturghie, aşezând la locul lor sfintele şi cinstitele icoane cu ajutorul unor bărbaţi cu o viaţă deosebit de sfântă. Apoi au fost proclamaţi cei evlavioşi care au crezut drept şi au fost îndepărtaţi şi anatematizaţi cei neevlavioşi şi care n-au primit cinstirea sfintelor icoane. Şi aceşti sfinţi mărturisitori au hotărât atunci ca în fiecare an să se facă aşa această sfântă prăznuire, ca nu cumva să cădem din nou în aceeaşi rătăcire.


Pentru rugăciunile sfinţilor tăi mărturisitori,
Icoană întru totul asemenea Tatălui,
miluieşte-ne pe noi,
Amin.




 

Sfantul Mare Proroc Ilie Tesviteanul

Cel ce a fost înger în trup, temeiul prorocilor,

al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos,

Ilie slăvitul, care a trimis de sus lui Eelisei har,

bolile alungă și pe cei leproși curățește,

pentru aceasta și celor ce-l cinstesc

le izvorăște tămăduiri.